Dictionar

ontolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (ontologie)

1. specialist în probleme de ontologie; ontologist.
 

ontologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. ontologique)

1. care aparține ontologiei; referitor la, legat de ontologie.
2. care ține de existențial.
 

ontologicamente

Parte de vorbire:  adv. (înv.)  
Etimologie: (cf. it. ontologicamente)

1. din punct de vedere ontologic.
 

ontologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ontologie)

1. ramură a filozofiei care studiază trăsăturile cele mai generale ale existenței; teoria existenței.
 

ontologism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ontologisme)

1. doctrină care susține că este în natura omului să-l cunoască nemijlocit pe Dumnezeu.
 

ontologist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ontologiste)

1. specialist în ontologie; ontolog.
 

acerateriu

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. aceratherium)

1. (paleontologie) gen de mamifere vertebrate, strămoș fosil al rinocerului; mamifer fosil asemănător cu rinocerul.
2. (var.) aceratherium.
 

antropolit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anthropolithe)

1. (paleontologie) resturi fosile atribuite speciei umane; fosilă umană petrificată.
 

arheopterix

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. archéoptéryx)

1. (paleontologie) animal fosil, capabil de zbor, prevăzut cu pene și dinți, prezentând simultan caracteristicile unei reptile și ale unei păsări; acești dinozauri aviari, cu o lungime mai mică de 60 cm, au trăit în urmă cu aproximativ 150 milioane de ani, la sfârșitul jurasicului, într-un mediu insular, care se află în prezent în Germania.
 

biostratonomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Biostratonomie)

1. parte a paleontologiei care studiază condițiile în care au fost înglobate în depozitele sedimentare fosilele, de-a lungul erelor geologice.
 

citogerontologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cito- + gerontologie)

1. ramură a gerontologiei care studiază îmbătrânirea la nivelul celular.
 

dendrolit

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. dendrolithe)

1. (paleontologie) arbore petrificat, fosilizat.