sofisticat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sophistiqué)

1. care are la bază un sofism; propriu sofiștilor.
2. căutat, artificial; prețios, complicat; nenatural.

eufuism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. euphuism, fr. euphuisme)

1. limbaj manierat, prețios, rafinat și sofisticat, la modă în Anglia în epoca elisabetană.

preferans

Parte de vorbire:  s.n. (înv.)  
Etimologie: (rus. преферанс)

1. joc simplu de 10 cărți cu licitație, jucat de trei sau patru jucători cu un pachet de 32 de cărți, foarte răspândit la începutul secolului al XIX-lea în Rusia, unde a fost jucat de eșaloanele superioare ale societății.
2. (NOTĂ) jocul este o variantă sofisticată a jocului austriac Préférence, care la rândul său descinde din jocul spaniol Ombre și jocul francez Boston.
3. (NOTĂ) în Grecia, o formă a jocului este cunoscută sub numele de prefă (πρέφα).

prețiozitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. préciosité)

1. stil căutat, artificial, afectat; faptul de a fi prețios; afectare, înfumurare.
2. cultivare excesivă a exprimării rafinate, grațioase, sofisticate sau pedante.
3. tendință către rafinament în expresie și purtări adoptată în anumite saloane ale Franței sec. XVII.
4. (înv.) prețiosism.

pseudocritică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (pseudo- + critică)

1. critică sau opinie care pare intelectuală sau sofisticată, dar de fapt este profund viciată și fără valoare; falsă critică.

trendy

Parte de vorbire:  adj. invar. (anglicism)  
Etimologie: (engl. trendy)

1. în conformitate cu cea mai recentă tendință, modă; sofisticat.

eristică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. éristique)

1. arta de a controversa, folosind argumente subtile sau recurgând la artificii sofisticate.