OK
X
atonie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. atonie, gr. atonia)
1.
diminuare
a
elasticității
țesuturilor;
lipsă
de
vitalitate.
2.
(fig.)
inerție
morală
sau
intelectuală.
catatonie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. catatonie)
1.
sindrom
psihomotor
al
schizofreniei
prin
pierderea
inițiativei
de
mișcare,
conduită
stereotipă
și
stupoare
mintală.
colecistatonie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. cholécystatonie)
1.
(med.)
atonie
a
vezicii
biliare,
adică
o
pierdere
a
tonicității,
a
tonusului,
a
capacității
de
contractare
a
vezicii
biliare,
ceea
ce
duce
la
dilatarea
acestui
organ.
miatonie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. myatonie)
1.
absență
sau
diminuare
a
tonusului
muscular;
amiotonie.
paratonie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. paratonie)
1.
tulburare
a
tonusului
muscular,
constând
în
contractarea
mușchilor
atunci
când
ar
trebui
să
se
relaxeze.
2.
întârziere
a
unor
mișcări
la
plante
sub
influența
unor
factori
externi.
amiostenie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. amyosthénie)
1.
scădere
patologică
a
forței
musculare;
atonie
musculară.
amiotonie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. amyotonie)
1.
pierdere
sau
scădere
pronunțată
a
tonusului
muscular;
miatonie.
aton, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. atone)
1.
(despre
țesuturi)
atins
de
atonie;
lipsit
de
vitalitate;
atonic.
2.
(despre
vocale,
silabe)
fără
accent,
surd.
atonic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. atonique)
1.
referitor
la
atonie;
care
ține
de
atonie;
propriu
atoniei.
2.
suferind,
atins
de
atonie;
lipsit
de
putere,
de
vlagă;
aton.
colecistatonie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. cholécystatonie)
1.
(med.)
atonie
a
vezicii
biliare,
adică
o
pierdere
a
tonicității,
a
tonusului,
a
capacității
de
contractare
a
vezicii
biliare,
ceea
ce
duce
la
dilatarea
acestui
organ.
ibogaină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ibogaïne)
1.
alcaloid
dintr-o
plantă
din
Africa
ecuatorială,
folosită
contra
neurasteniei
și
atoniei
mușchilor.