OK
X
biocenoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. biocénose)
1.
totalitatea
organismelor
dintr-un
biotop.
biocenoză
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
biocoenosis
2.
FR
biocénose
3.
EN
biocoenosis
4.
DE
Biozönose;
Lebensgemeinschaft
5.
RU
биоценоз
6.
HU
biocönózis,
életközösség
agrobiocenoza
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
agrobiocoenosis
2.
FR
agrobiocénose
3.
EN
agrobiocoenose
4.
DE
Agrobiozönose;
Kulturbiozönose
5.
RU
arробиоценоз
6.
HU
agrobiocönózis
agrobiocenoză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. agrobiocénose)
1.
biocenoza
organismelor
din
biotopul
agricol;
biogeocenoză
creată
de
om
(ecosistem
artificial)
în
scopuri
agricole,
care
depinde
în
primul
rând
de
activitatea
umană
(fertilizare,
lucrare
mecanică
a
solului,
irigare,
tratare
cu
substanțe
chimice
toxice
et
cetera);
agrocenoză.
antropobiocenoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anthropobiocénose)
1.
biocenoză
componentă
a
ecosistemelor
umane.
neobiocenoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (neo- + biocenoză)
1.
ipoteză
potrivit
căreia
viața
ar
fi
apărut
de
mai
multe
ori
pe
Pământ.
adventiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adventif)
1.
(științe
juridice)
care
este
obținut
pe
altă
cale
decât
succesiunea
directă.
2.
(biol.)
(despre
specii)
care
pătrunde
accidental
într-o
anumită
biocenoză.
3.
(bot.)
dezvoltat
întâmplător
și
pe
locuri
neobișnuite,
adesea
ca
urmare
a
unor
fenomene
de
regenerare.
4.
(bot.)
califică
o
parte
a
plantei
care
crește
pe
un
organ
neobișnuit,
de
exemplu
rădăcini
care
apar
pe
tulpini
sau
rizomi.
5.
(despre
cratere)
care
are
altă
deschizătură
decât
craterul
principal.
6.
rădăcină
~ă
=
rădăcină
care
se
dezvoltă
pe
diferite
părți
ale
plantei.
7.
mugure
~
=
mugure
care
se
dezvoltă
din
țesuturi.
agrobiocenoză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. agrobiocénose)
1.
biocenoza
organismelor
din
biotopul
agricol;
biogeocenoză
creată
de
om
(ecosistem
artificial)
în
scopuri
agricole,
care
depinde
în
primul
rând
de
activitatea
umană
(fertilizare,
lucrare
mecanică
a
solului,
irigare,
tratare
cu
substanțe
chimice
toxice
et
cetera);
agrocenoză.
agrocenoză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. agrocénose)
1.
zonă
cultivată
cu
plante
agricole;
agrobiocenoză.
antropobiocenoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anthropobiocénose)
1.
biocenoză
componentă
a
ecosistemelor
umane.
biodermă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. bioderme)
1.
totalitatea
organismelor
din
biocenoza
unei
ape
care
trăiesc
pe
plante
acvatice
sau
pe
tegumentul
animalelor;
perifiton.
biogeocenoză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. biogéocénose)
1.
(biol.)
complex
natural
în
cadrul
căruia
biocenoza
și
biotopul
se
condiționează
reciproc;
biocenoză
omogenă
evoluând
într-un
mediu
omogen;
ecosistem.