Dictionar

faianța

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (faianţă)

1. a executa un placaj din plăci de faianță.
 

faianță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. faïence, it. faenza)

1. ceramică poroasă, smălțuită, care imită porțelanul și din care se fac obiecte casnice, de laborator etc.
 

faianțar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (faianţă + -ar)

1. cel care fabrică sau vinde faianță.
2. muncitor specializat în faianțare; faianțator.
 

faianțator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (faianţa + -tor)

1. muncitor calificat în operația de faianțare; faianțar.
 

barbotină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbotine)

1. pastă diluată vitrifiabilă cu care se lipesc ornamentele și toartele pe obiectele de ceramică.
2. decorație cu o asemenea pastă pe porțelan sau pe faianță.
 

biscuit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biscuit)

1. produs alimentar obținut prin coacerea unui aluat preparat din făină, ouă și zahăr.
2. faianță fără glazură, arsă la o temperatură înaltă; statuetă, mic grup de faianță fină ori porțelan fără glazură.
 

calcină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calcin)

1. pulbere galbenă prin oxidarea unui amestec de cositor și plumb, la prepararea emailurilor de faianță și ca abraziv.
 

caolin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kaolin)

1. rocă argiloasă albă, foarte fină, din care se fabrică porțelanul și faianța.
2. pudră absorbantă, folosită ca emolient.
 

chiuvetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cuvette)

1. vas de faianță, de metal etc. care se fixează în perete sub un robinet de apă.
 

cuvertă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. couverte)

1. email transparent cu care se acoperă obiecte de faianță, de ceramică, și care se vitrifică ușor; glazură.