Dictionar

fugăreală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fugări + -eală)

1. fugă după cineva; fugărit, urmărire.
 

fugărit, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fugări)

1. I. urmărit de cineva în fugă; pus pe fugă; alergat, alungat, gonit.
2. II. punere pe fugă a cuiva; fugărire.
3. urmărire a cuiva fugind în urma lui; fugărire.
4. fugă unul după altul; fugărire.
 

fugăriță

Parte de vorbire:  s.f. (popular)  
Etimologie: (fugar + -iță)

1. ființă care fuge repede și ușor.
 

centrifug, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. centrifuge)

1. adj. care tinde să se îndepărteze de centru; centrifugal.
2. forță ~ă = forță care tinde să depărteze un corp în mișcare circulară de centrul lui de rotație. II s. f. aparat, mașină cu ajutorul căreia se efectuează operația de centrifugare.
3. instalație destinată antrenamentului astronauților, care simulează acțiunea accelerațiilor de lungă durată.
 

centrifuga

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. centrifuger)

1. a supune forței centrifuge; a efectua o centrifugare.
2. a îndepărta de centru, de obicei printr-o rotație rapidă care separă, elementele unui lichid, în funcție de densitățile asociate acestora.
 

latron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. latrones)

1. (în Roma antică) denumire dată hoților, sclavilor fugari sau soldaților care dezertau.
 

ultracentrifugare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. ultracentrifugation)

1. centrifugare cu ajutorul ultracentrifugei; tehnică de centrifugare la viteze excepțional de mari.
 

ultracentrifugă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. ultracentrifugeuse)

1. centrifugă cu turație foarte mare, pentru sedimentarea particulelor coloidale.
2. aparat care permite efectuarea centrifugării la viteze foarte mari, pentru a separa particulele fără a le denatura.
 

izgonire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. izgoni)

1. acțiunea de a izgoni și rezultatul ei; alungare, izgonit.
2. exilare; fugărire; obligare a cuiva să plece.
3. (fig.) determinare a dispariției unui fenomen.
4. (înv.) demitere a unei persoane.
5. (înv.) persecuție.