matricular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. matriculaire)

1. care se referă la matricolă; care are legătură cu matricola; matricol, matriculariu.

inscripționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (inscripţie + -ona)

1. a înregistra, a înscrie; a înmatricula.

înmatricula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. immatriculer, lat. immatriculare)

1. a înscrie într-o matriculă.

înscrie

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. /s’/inscrire)

1. tr. a consemna în scris, a menționa într-o listă, într-un registru etc.
2. a~ în fals = a cere unei instanțe să constate că un act scris este fals; (p. ext.) a contesta, a demonstra un fals.
3. (fig.) a însemna, a consemna.
4. a construi o figură geometrică în perimetrul alteia.
5. (sport) a realiza un punct; a marca.
6. tr., refl. a (se) înregistra, a se înmatricula.
7. a intra, a primi într-o organizație, într-un partid etc.

matricol, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.f.  
Etimologie: (it. matricola, lat. matricula, fr. matricule)

1. adj. care face parte dintr-o matricolă; matricular.
2. s. f. registru de evidență în care se înscriu numele și situația școlară a elevilor, numele soldaților dintr-o unitate militară, al persoanelor dintr-o instituție etc.
3. număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment.
4. număr purtat pe uniformă de elevi.

matricular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. matriculaire)

1. care se referă la matricolă; care are legătură cu matricola; matricol, matriculariu.

reînmatricula

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (re1- + înmatricula)

1. (despre un elev, un student) a (se) reînscrie în matricola școlară după ce a fost exmatriculat.