optimist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. optimiste)

1. I. legat de optimism; care se referă la optimism.
2. care admite sau apără optimismul.
3. care dă dovadă de optimism, care tinde să creadă că totul merge bine.
4. II. teoretician, susținător al optimismului.
5. persoană care manifestă optimism.
6. (antonime) pesimist, sceptic.

disperat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. désespéré)

1. care și-a pierdut orice speranță; ajuns la disperare; deznădăjduit.
2. care provoacă disperare; care exprimă, care dovedesc disperare.
3. (var.) desperat.
4. (antonime) confient, încrezător, optimist.

pesimist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. pessimiste)

1. I. predispus la pesimism.
2. care vede doar partea rea a lucrurilor, care constată că totul merge sau va merge prost.
3. care acceptă sau care apără doctrina conform căreia, în lume, răul prevalează asupra binelui, suferința asupra plăcerii.
4. II. adept al pesimismului.
5. filosof care profesează pesimismul.
6. cel care vede răul peste tot și în orice situație.
7. (antonim) optimist.

roz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rose)

1. inv., s. n. (de) culoare roșu-deschis; trandafiriu.
2. ~ bombon = roz pal; a vedea totul în ~ = a fi optimist.

sceptic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. sceptique)

1. I. care se referă la scepticism.
2. care nu crede nimic, care se îndoiește de orice.
3. califică filozofii care spun că nimic nu este sigur.
4. II. adept al scepticismului.
5. filosof care profesează scepticismul.
6. persoană care adoptă o atitudine de scepticism.
7. (antonime) optimist, încrezător.

solar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. solaire, lat. solaris)

1. referitor la Soare, care utilizează energia Soarelui.
2. sistem ~ = ansamblul planetelor și al sateliților lor care gravitează în jurul Soarelui.
3. (fig.) surâzător, luminos, deschis; optimist.