OK
X
recurge
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. recourir)
1.
a
apela
la
cineva
sau
la
ceva;
a
face
uz
de...
aniconic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (an- + iconic)
1.
(despre
religii)
fără
icoane;
(prin
ext.)
care
nu
recurge
la
reprezentări
figurate.
apela
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. appeler, lat. appellare)
1.
intr.
a
se
adresa
cuiva
cu
o
rugăminte,
a
cere
ajutorul
cuiva,
a
face
apel,
a
recurge
la
cineva;
a
se
adresa
cuiva
cu
voce
tare
(sau
într-un
mod
care
atrage
atenția);
a
chema.
2.
(înv.)
a
se
adresa
unei
instanțe
judecătorești
superioare
spre
a
anula
sentința
dată
de
o
instanță
inferioară;
a
face
apel.
3.
tr.
(inform.)
a
rula
(un
program).
4.
a
contacta
pe
cineva
prin
telefon.
avangardism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (germ. Avantgardismus)
1.
orice
artist,
mișcare
sau
operă
de
artă
care
rupe
precedentul
și
este
considerată
inovatoare
și
deschizătoare
de
drumuri;
avangardă.
2.
curent
artistic
care
luptă
împotriva
formelor
și
tradițiilor
consacrate.
3.
atitudine
fals
revoluționară
prin
care
se
recurge
la
măsuri
premature,
care
nu
țin
seama
de
etapa
de
dezvoltare
respectivă.
bizantiniza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (bizantin + -iza)
1.
a
imita
arta
bizantină.
2.
a
recurge
la
subtilități
și
pedanterii
în
purtare.
compromisoriu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. compromissoire)
1.
în
legătură
cu
un
compromis.
2.
care
prevede
recurgerea
la
arbitraj
în
cazul
unui
litigiu
între
părți.
3.
clauză
~ie
=
clauză
a
unui
contract
prin
care
se
stipulează
că
dificultățile
care
ar
putea
surveni
din
executarea
lui
urmează
să
fie
rezolvate
de
arbitri.
4.
judecată
~ie
=
judecată
pronunțată
de
arbitri.
confident, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. confident, lat. confidens)
1.
cel
căruia
i
se
fac
confidențe.
2.
personaj
convențional
în
teatru,
căruia
un
erou
îi
face
confidențe,
permițând
autorului
să
informeze
pe
spectator
fără
a
recurge
la
monolog.