Dictionar

străduitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (strădui + -tor)

1. care se străduiește, care își toată osteneala realizeze ceva; sârguincios, silitor, harnic.
 

baschetbal

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. basket-ball; din engl. basket „coș” + ball „minge”)

1. sport care opune două echipe de cinci jucători, care se străduiesc în timpul foarte scurt (30 de secunde) în care o echipă are dreptul de a păstra mingea, marcheze puncte prin aruncarea mingii în coșul echipei adverse; baschet.
2. (var.) (înv.) basket-ball.