învechi

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (în + vechi)

1. a-și pierde calitățile inițiale prin trecerea timpului; a face să se învechească; a deveni vechi; a se uza, a se degrada.
2. a deveni inactual, anacronic; a nu se mai folosi.
3. (despre vin) a se îmbunătăți cu trecerea timpului suferind un proces de maturizare, în urma căruia capătă buchet și însușiri gustative deosebite.

învechime

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (în + vechime)

1. trecut îndepărtat; epocă veche a civilizației; vechime.

învechire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (învechi)

1. acțiunea de a se învechi; ieșire din uz, din actualitate; rămânere în urmă; deteriorare, uzare.
2. (antonim) înnoire.

acomodație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
7. (var.) acomodațiune.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.

anacronism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anachronisme)

1. eroare în fixarea datei unei întâmplări, a unui eveniment etc.
2. lucru care nu corespunde spiritului unei epoci, învechit.

animalculism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. animalculisme)

1. (biol.) teorie învechită conform căreia embrionul preexistă în spermatozoid, ovulul feminin fiind folosit pentru a-l hrăni; preformism.
2. (var.) animaliculism.

arhaic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. archaïque, gr. arkhaikos)

1. I. străvechi, dintr-o epocă îndepărtată.
2. (despre cuvinte, expresii) învechit; ieșit din uz.
3. din prima perioadă a precambrianului; arheian, azoic.
4. II. cea mai veche eră geologică.

arhaism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archaïsme)

1. cuvânt, construcție, expresie învechită, ieșită din uz.

bisturnaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bistournage)

1. (medicină veterinară) procedeu învechit de castrare la taur și berbec, prin torsionarea manuală a fiecărui testicul.