Dictionar

decabrist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (rus. декабристы)

1. I. (istorie) care se referă la insurecția din decembrie 1825, din Rusia; decembrist.
2. II. (istorie) membru al conspirației împotriva lui Nicolae I, devenit împărat al Rusiei, din decembrie 1825; decembrist.
 

derusifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (de1- + rusifica)

1. a înlătura instituțiile, obiceiurile etc. specifice Rusiei.
 

finez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. finnois)

1. (locuitor) din extremitatea nord-vestică a Rusiei europene și mai ales din Finlanda.
2. (s. f.) limbă fino-ugrică vorbită de finezi; limbă finică.
 

panslavist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. panslaviste)

1. I. referitor la panslavism (doctrină politică, culturală și socială, apărută în secolul XIX în Rusia, care pune în valoare identitatea comună împărtășită de diferitele popoare slave și care pledează pentru unirea lor politică pe baza acestei identități, în general sub egida Rusiei).
2. II. adept al panslavismului.
 

rusifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. russifier)

1. tr., refl. a (se) asimila cu populația de limbă rusă.
2. tr. a face să adopte instituțiile, obiceiurile Rusiei.
3. a modifica (un cuvânt, o expresie etc.) după structura limbii ruse.
 

țar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. ţar)

1. titlu dat vechilor împărați ai Rusiei și vechilor suverani ai sârbilor și bulgarilor.