Dictionar

acrobatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acrobatique, /II/ germ. Akrobatik)

1. adj. referitor la acrobații.
2. s. f. arta de a face acrobații.
 

aviocar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avio/n/ + car)

1. mijloc de distracție constând dintr-un avion care, cu ajutorul unui scripete, este catapultat în lupinguri acrobatice.
 

basculă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bascule)

1. balanță cu două brațe inegale, pentru greutăți mari.
2. pârghie cu punctul de sprijin la mijloc pe o axă, încât să permită o mișcare oscilatorie liberă.
3. aparat de gimnastică pentru executarea diferitelor sărituri acrobatice.
4. dispozitiv care permite modificarea poziției în raport cu axa optică a unei părți a aparatului fotografic.
5. partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile.
 

brec 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. break)

1. comandă dată luptătorilor la box sau la catch să se despartă, să înceteze lupta corp la corp.
2. (tenis) ghem câștigat de un jucător pe serviciul adversarului.
3. (jaz) improvizație melodică sau ritmică la finele unei fraze, când se întrerupe acompaniamentul ritmic și cântă numai solistul.
4. dans acrobatic bazat pe mișcări sacadate, având puncte comune cu gimnastica acrobatică și cu pantomina.
 

funambulesc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. funambulesque)

1. echilibristic, acrobatic.
2. bizar, excentric, extravagant.
 

icarian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. icarien)

1. referitor la Icar(ia) (Grecia).
2. jocuri ~ene = exerciții acrobatice de voltijă.
 

imelman

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. immelmann)

1. figură acrobatică aeriană constând dintr-o jumătate de luping, urmată de un semitonou.