tur
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. tour)
Etimologie: (fr. tour)
1. mișcare circulară sau liniară pe un traseu oarecare, cu revenire la punctul de plecare, turație; tură.
2. ~-retur = dus și întors, plecare și sosire; ~ de orizont = observare succesivă a diferitelor puncte caracteristice din jurul unui punct; (fig.) privire de ansamblu asupra unei probleme; ~ de pistă = zbor de pe un traseu dreptunghiular, în jurul aerodromului.
3. a trage primul ~ de manivelă = a începe turnarea unui film.
4. plimbare scurtă, raită.
5. ~ de oraș = vizitare, cu un mijloc de transport, a unui centru de interes turistic.
6. acțiune care cere îndemânare, agilitate, putere.
7. ~ de forță = efort, întreprindere îndrăzneață.
8. (sport) prima parte dintr-un campionat, jumătate din totalul etapelor.
9. întrecere sportivă (de ciclism), în care se parcurge un circuit pe distanță lungă.
10. ~ de scrutin = (prima sau a doua) etapă a unor alegeri care se repetă.
11. (tehn.) mișcare circulară în jurul unui ax.
12. (la jocul de cărți) ciclu de jocuri în care fiecare partener distribuie cărțile, pe rând.