Dictionar

sosire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sosi)

1. faptul de a sosi; venire, ajungere.
2. momentul în care cineva ajunge.
3. loc în care o persoană sau un lucru ajunge în urma unei deplasări, în opoziție cu locul de plecare.
4. (fig.) venire pe lume, naștere.
5. (fig.) finalizarea unei mișcări, a unei evoluții, a unui raționament etc.
6. (antonime) plecare, (înv.) depart.
 

anunța

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. annoncer, lat. annuntiare)

1. a aduce la cunoștință.
2. a vesti sosirea cuiva sau un eveniment.
 

arivaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arrivage)

1. intrarea în port a unei nave; sosire de mărfuri (pe apă).
 

dead-heat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. dead-heat)

1. clasament la egalitate a doi concurenți care ajung în același timp la linia de sosire.
 

finalmente

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (fr. finalement, it. finalmente)

1. în cele din urmă (după multe întârzieri, probleme et cetera); în sfârșit, în fine.
2. folosită cu ton exclamativ, exprimă satisfacția față de sosirea sau împlinirea a ceva mult așteptat.
 

finiș

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. finish)

1. linia de sosire la o probă de alergări, curse etc.
2. partea finală a unei probe; capacitatea unui sportiv de a termina în forță o întrecere.
 

mazdeist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (germ. Mazdeist)

1. I. referitor la mazdeism (religie monoteistă fondată de Zoroastru și practicată în Persia până la sosirea islamului); mazdeean.
2. II. adept al mazdeismului; mazdeean.