OK
X
turație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (tur + -aţie)
1.
număr
de
rotații
efectuate
de
un
corp
în
mișcare
circulară
uniformă
într-o
unitate
de
timp.
2.
rotație.
aculturație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. acculturation)
1.
complex
de
transformări
care
au
loc
în
planul
culturii
ca
urmare
a
contactului
între
grupuri
sociale
având
culturi
deosebite;
adaptare
a
unui
individ
(grup)
la
o
nouă
cultură.
deculturație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. déculturation)
1.
proces
de
involuție,
de
degradare
a
culturii
unei
unități
etnice.
enculturație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. enculturation)
1.
proces
de
asimilare
a
unei
forme
de
cultură,
prin
instruire
și
educație,
pe
toată
perioada
vieții;
adaptare
culturală.
maturație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. maturation, lat. maturatie)
1.
totalitatea
modificărilor
care
se
produc
într-o
celulă,
într-un
organism
până
la
maturitate.
2.
transformare
chimică
sau
fizică
suferită
de
o
substanță
până
ajunge
la
forma
definitivă.
3.
îmbătrânire
a
materialelor,
a
produselor
nemetalice.
4.
stadiu
de
colectare
a
unui
abces.
maturație
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
maturatio
2.
FR
maturation
3.
EN
maturation
4.
DE
Reifen
5.
RU
созревaние
6.
HU
magérés,
termés
érés,
érési
időpont
obturație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. obturation, lat. obturatio)
1.
obturare.
2.
(med.)
astupare
a
unui
orificiu,
a
unei
cavități.
3.
~
dentară
=
astuparea
terapeutică
a
cavității
unui
dintre
cariat.
amficarpogen, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. amphicarpogène)
1.
care
produce
fructe
pe
sol,
dar
cu
maturație
subterană.
anucleat, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.f.
Etimologie: (fr. anucléé)
1.
(celulă)
lipsită
de
nucleu.
2.
(biol.)
califică
celulele
care
și-au
pierdut
nucleul
în
timpul
maturației
sau
în
urma
unui
proces
patologic.
asincron, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. asynchrone)
1.
care
nu
este
sincron;
asincronic.
2.
mașină
~ă
=
mașină
cu
curenți
alternativi
a
cărei
frecvență
a
forțelor
electromotoare
nu
este
în
raport
constant
cu
viteza;
motor
~
=
motor
a
cărui
turație
a
rotorului
diferă
de
a
câmpului
magnetic
al
statorului.
3.
(inform.;
despre
un
ordinator)
la
care
fiecare
operație
este
declanșată
printr-un
semnal
provocat
de
terminarea
operației
precedente.
celerimetru
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. célérimètre)
1.
instrument
pentru
determinarea
frecvenței
mișcărilor
unui
organ,
turației
motoarelor
etc.;
tahimetru,
tahometru.
compoundare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. compoundage)
1.
metodă
de
reglare
a
tensiunii
generatoare
sau
a
turației
la
motoarele
de
curent
continuu,
prin
excitarea
suplimentară
a
mașinii
cu
un
curent
egal
sau
proporțional
cu
cel
indus.
2.
adăugare
de
grăsimi
sau
de
derivați
ai
acizilor
grași
unui
ulei
mineral
pentru
a-i
îmbunătăți
calitățile.
-CORIE (2)
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (gr. koros „îmbuibare, saturație”)
1.
„saturație,
sațietate”.