Dictionar

clarifica

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (lat. clarificare, fr. clarifier)

1. a face să devină sau a deveni (mai) clar, (mai) ușor de înțeles; a (se) lămuri, a (se) desluși.
2. (înv.; despre lichide) a deveni clar, a se face limpede, a (se) curăța.
 

clarificabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (clarifica + -bil, cf. fr. clarifiable)

1. care poate fi clarificat, lămurit.
2. (anton.) neclarificabil.
 

clarificare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. clarifica)

1. acțiunea de a clarifica și rezultatul ei; lămurire, limpezire.
2. procesul prin care ceva devine (mai ușor) de înțeles.
3. (înv.; despre lichide) curățare.
 

clarificat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. clarifica)

1. devenit (mai) ușor de înțeles.
2. (despre situații) lămurit.
3. (înv; despre lichide) curățat.
 

clarificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. clarification)

1. operație prin care se limpezește un lichid.
2. lămurire a unei situații; clarificare.
3. (var.) clarificațiune, (înv.) chiarificațiune.
 

clarificator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (clarifica + -tor)

1. adj. care clarifică.
2. s. n. substanță cu proprietatea de a face clar un lichid tulbure.
 

clarificator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (clarifica + -tor)

1. adj. care clarifică.
2. s. n. substanță cu proprietatea de a face clar un lichid tulbure.
 

decanta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décanter)

1. a limpezi un lichid care conține particule solide în suspensie prin îndepărtarea acestuia după depunerea lor.
2. (fig.) a limpezi, a clarifica.
 

decantație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. décantation)

1. acțiunea de a decanta; decantare.
2. limpezirea unui lichid care conține particule solide în suspensie.
3. (fig.) acțiunea de a clarifica ceva; acțiune de eliminare a anumitor elemente (rele).
 

dezambiguiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désambiguiser)

1. a înlătura amiguitatea, a clarifica exprimarea prin eliminarea oricărui echivoc; a realiza o exprimare cu un singur înțeles posibil.
 

edifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. édifer, lat. edificare)

1. tr. (și fig.) a zidi, a construi, a clădi.
2. tr., refl. a (se) lămuri, a (se) clarifica.
 

elucida

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. élucider, lat. lucidare)

1. a clarifica, a limpezi, a lămuri o problemă.