bandulieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bandoulière)

1. bandă de piele, de stofă, pusă de-a curmezișul pieptului, de care se agață sabia, pușca etc.
2. în ~ = de-a curmezișul pieptului.

diagonal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diagonal, lat. diagonalis)

1. adj. ca o diagonală; oblic.
2. s. n. (text) împletitură de fire care prezintă în țesătură linii paralele oblice.
3. s. f. segment de dreaptă care unește două vârfuri opuse ale unui poligon sau ale unui poliedru.
4. în ~ = de-a curmezișul.
5. (mil.) curea purtată de-a curmezișul pieptului.
6. bară, grindă etc. pusă în curmeziș.
7. linie de cale ferată care întretaie oblic mai multe linii paralele ale unei stații.

diametral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diamétral)

1. adj. referitor la diametru.
2. adv. de la un capăt la altul; de-a curmezișul.
3. (fig.) cu totul, absolut.
4. ~ opus = total opus; de neîmpăcat.

transversal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. transversal)

1. adj. dispus perpendicular pe lungimea unui corp; care taie (ceva) de-a curmezișul.
2. s. f. dreaptă care intersectează o figură dată.
3. galerie orizontală în interiorul unei mine care trece prin roci sterile de-a curmezișul direcției stratului.

traversa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. traverser)

1. a trece de pe o parte pe cealaltă a unei străzi, a unui drum, fluviu etc.
2. a străbate, a tăia de-a curmezișul (munți, țări, mări).
3. (fig.) a trăi, a simți, a suporta.
4. (mar.) a prinde ancora cu cârligul de traversieră și a o așeza orizontal.
5. a așeza o vergă travers pe punte.