dințare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. dința)

1. acțiunea de a dința și rezultatul ei.
2. tăiere a marginii unui obiect în formă de dinți; dințat.
3. (concret.) totalitatea dinților unui obiect.

confidență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. confidence, lat. confidentia)

1. încredințare a unei taine, a unui gând intim; destăinuire.

pas 2

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. pas)

1. distanță care separă două spire consecutive ale unei elice sau două filete ale unui șurub, măsurată paralel cu axa de rotație.
2. ~ de dințare = distanța cuprinsă între planurile mediane a doi dinți consecutivi ai unui pinion sau ai unei roți dințate.
3. (inform.) operație unitară într-o rutină de calculator sau suboperație în executarea unei instrucțiuni.
4. (mar.) document personal cu valabilitate temporară dat persoanelor pe timpul escalei; permis de debarcare.
5. ~ genetic = distanță creată între un părinte și unul dintre copiii lui, astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătățește datorită meiozei.

constatare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (constata)

1. acțiunea de a constata și rezultatul ei; stabilire, încredințare.
2. acțiunea de a stabili situația sau starea unui lucru, existența unui fapt, a unui adevăr etc.

pătrundere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (pătrunde)

1. acțiunea de a pătrunde și rezultatul ei; penetrație, răzbatere.
2. trecere prin ceva până în partea opusă; perforare.
3. propagare a unui sunet prin spațiu până la un anumit punct, făcându-se auzit.
4. privire cu atenție, încercând să vadă clar, în ciuda dificultăților; scrutare.
5. străbatere cu greu undeva; intrare dificilă în ceva.
6. infiltrare a unui lichid, răspândindu-se și făcându-se simțit undeva.
7. (fig.) impresionare puternică; înduioșare, emoție.
8. (fig.) capacitatea de a înțelege ceva, agerime de minte; pricepere, iscusință; perspicacitate.
9. (fig.) convingere, încredințare; tărie, fermitate.