Dictionar

Rezultate secundare (Eruptiv,):

Eruptiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éruptif)

1. de, din erupţie; (despre roci) de origine vulcanică.

2. (fig.; despre oameni şi manifestările lor) violent, impetuos, vulcanic.

3. (despre boli) însoţit de o erupţie.


Eruptivism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éruptivisme)

1. ansamblu de fenomene legate de erupţiile vulcanice.


Eruptivitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. éruptivité)

1. ansamblul condiţiilor proprii unei erupţii; caracterul a ceea ce este eruptiv, potențialitatea de erupție pentru un vulcan.


Amfibol

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphibole)

1. mineral din rocile eruptive ori metamorfice, din silicaţi de magneziu, fier, calciu, sodiu şi aluminiu.


Anortit

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Anorthit)

1. feldspat plagioclaz de calciu cenuşiu, sticlos, în rocile eruptive bazice şi în unele şisturi cristaline.


Aplit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aplite, germ. Aplit)

1. rocă eruptivă de culoare deschisă, cu aspect granular fin.


Apofiză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apophyse, gr. apophysis, excrescenţă)

1. proeminenţă a unui os.

2. umflătură la baza unei capsule.

3. ramură secundară a unei roci eruptive.

4. mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane şi baza ei.


Autometamorfism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auto-métamorphisme)

1. transformare a rocilor eruptive sub influenţa soluţiilor fierbinţi provenite din propria lor magmă.


Enclavă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enclave)

1. fragment de rocă de altă natură, înglobat în masa unei roci eruptive.

2. grup de populaţie străină, izolat în mijlocul masei indigene.

3. stat care nu are ieşire la mare.

4. teren închis sau cu acces dependent de altă proprietate.