Dictionar

eruptiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. éruptif)

1. de, din erupție; (despre roci) de origine vulcanică.
2. (fig.; despre oameni și manifestările lor) violent, impetuos, vulcanic.
3. (despre boli) însoțit de o erupție.
 

eruptivism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éruptivisme)

1. ansamblu de fenomene legate de erupțiile vulcanice.
 

eruptivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. éruptivité)

1. ansamblul condițiilor proprii unei erupții; caracterul a ceea ce este eruptiv, potențialitatea de erupție pentru un vulcan.
 

amfibol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphibole)

1. mineral din rocile eruptive ori metamorfice, din silicați de magneziu, fier, calciu, sodiu și aluminiu.
 

anortit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Anorthit)

1. feldspat plagioclaz de calciu cenușiu, sticlos, în rocile eruptive bazice și în unele șisturi cristaline.
 

aplit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aplite, germ. Aplit)

1. rocă eruptivă de culoare deschisă, cu aspect granular fin.
 

apofiză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apophyse, gr. apophysis, excrescenţă)

1. proeminență a unui os.
2. umflătură la baza unei capsule.
3. ramură secundară a unei roci eruptive.
4. mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei.
 

autometamorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auto-métamorphisme)

1. transformare a rocilor eruptive sub influența soluțiilor fierbinți provenite din propria lor magmă.
 

cumulovulcan

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. cumulo-volcan)

1. (geol.) con de extruziune format prin suprapunerea alternativă a curgerilor de lavă, cu îngrămădiri de blocuri și cenușă provenite din erupții, deasupra gurii eruptive a unui vulcan.