Dictionar

ignora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ignorer, lat. ignorare)

1. a nu cunoaște, a nu ști.
2. a neglija, a simula că nu observă (pe cineva sau ceva).
 

autoignora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto1- + ignora)

1. refl. a-și neglija propria persoană.
 

ignorant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ignorant, lat. ignorans)

1. (om) lipsit de cunoștințe, incult.
 

ignoranță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ignorance, lat. ignorantia)

1. lipsă de cunoștințe, de învățătură; incultură.
 

ignorantism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ignorantisme)

1. mod de a gândi al celor care consideră instruirea ca dăunătoare.
 

ignorantist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. ignorantiste)

1. I. referitor la ignorantism sau la susținătorii acestei doctrine, care consideră educația, cultura ca fiind dăunătoare.
2. II. adept al ignorantismului.
 

ignoratio elenchi

Parte de vorbire:  loc. s.  
Etimologie: (lat. ignoratio elenchi)

1. (log.) sofism constând în a demonstra o altă teză decât cea propusă inițial.
 

agramat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat., gr. agrammatos)

1. adj., s. m. f. (cel) care face greșeli elementare de gramatică; ignorant, incult.
2. adj. care conține greșeli de exprimare și de ortografie.
 

agramatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrammatisme)

1. necunoaștere a vorbirii și a scrierii corecte; incultură, ignoranță.
2. pierdere a capacității de a exprima cuvintele.
 

analfabet, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. analphabète)

1. neștiutor de carte.
2. (fig.) ignorant, incult; incompetent.
 

angelism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. angélisme)

1. atitudine spirituală sau intelectuală care constă în preocuparea excesivă de a se conforma unui tip ideal, ignorând sau refuzând realitățile umane sau lucrurile materiale, de dragul purității; puritate, frumusețe, grație.
 

antiistorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anti- + istorism)

1. concepție și metodă neștiințifică care respinge sau ignoră principiul istoric în considerarea și analiza proceselor și fenomenelor.
 

asinitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. asinità)

1. acțiune, vorbire care demonstrează sau amintește de ignoranța măgarului; măgărie.