Dictionar

minorant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Minorante)

1. (mat.) element egal, sau mai mic decât oricare dintre elementele unei mulțimi.
 

minorat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Minorat)

1. vârsta, situația unui minor și durata acesteia.
2. stare a persoanei minore; minoritate, minorenie.
3. (anton.) majorat.
 

asumpție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assomption, lat. assumptio)

1. (fil.) actul de a asuma, de a presupune.
2. (log.) premisă minoră.
 

latice

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. lattice)

1. adunarea într-o rețea a mai multor date.
2. (mat.) mulțime ordonată care are proprietatea că orice parte finită a sa are un majorant și un minorant.
 

minoritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. minorité, lat. minoritas, germ. Minorität)

1. partea (cea) mai mică dintr-o colectivitate.
2. în ~ = în inferioritate numerică.
3. (jur.) minorat.
 

nonă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. nona, it. nono)

1. a noua oră a zilei în vechea Romă (numărată după orele 6 dimineața, ora 15 actuală).
2. prestație față de stăpânul feudal, a noua parte din produsele obținute de țăran.
3. (rel.) a patra oră canonică minoră, ora 15.
4. rugăciune care se recită la această oră.
5. (muz.) interval de nouă trepte (o secundă peste octavă); treapta a noua de la o treaptă dată.
6. strofă din nouă versuri.
 

seducție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. séduction, lat. seductio)

1. seducere.
2. (jur.) infracțiune săvârșită de un bărbat care, prin promisiuni de căsătorie, determină o minoră să aibă cu el raport sexual.
 

silogism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. syllogisme, lat. syllogismus)

1. raționament constând din trei judecăți (majoră, minoră și conclusivă), concluzia fiind dedusă din judecata majoră prin intermediul celei minore.
2. (depr.) raționament pur formal, străin de realitate.
3. (înv.) siloghism, siloghismos, siloghizmie.