dislogie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dyslogie)

1. tulburare a limbajului, printr-o vorbire incoerentă, datorată unor modificări psihopatologice fără substrat neurologic.

monitoring

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. monitoring)

1. (med.) ansamblu de metode de supraveghere, control și analiză imediată a datelor psihopatologice; monitorizare.
2. supraveghere sau observare continuă sau regulată a unui mediu sau a unor persoane pentru a detecta semnale, mișcări sau schimbări de stare sau de calitate.
3. dispozitiv care permite, într-un amplificator, a compara înregistrarea pe magnetofon cu cea originală.

oniric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. onirique)

1. referitor la vise, la onirism; (despre fenomene psihice) care se desfășoară în vis.
2. (despre stări psihopatologice) asemănător visului; delirant, halucinant.
3. (despre creații literare) care presupune o stare de vis, inspirat de vis.

onirism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. onirisme)

1. (med.) delir, halucinație asemănătoare visului, care însoțește unele stări psihopatologice.
2. curent literar românesc (principali reprezentanți: Leonid Dimov și Dumitru Țepeneag) aparținând suprarealismului.
3. atmosferă, caracter oniric al unei creații; stilul unei opere literare sau artistice care oferă o atmosferă apropiată de cea a unui vis.

patografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pato- + /bio/- grafie)

1. studierea biografiei unor personalități pentru evidențierea unor trăsături psihopatologice ale acestora.

prepsihoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prépsychose)

1. ansamblu de stări psihopatologice care lasă să se întrevadă o evoluție psihotică ulterioară.