recrea 1

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. recréer, lat. recreare)

1. a (se) destinde, a (se) odihni; a(-și) reface forțele.

recrea 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. recréer)

1. a crea din nou.

recreanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. récréance)

1. (jur.) uzufruct al unui bun în litigiu.

recreație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. récréation, lat. recreatio)

1. faptul de a (se) recrea1; odihnă după un efort susținut; destindere.
2. pauză între două ore de curs în școli, facultăți etc.

recreațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. recreational)

1. care recreează; care este destinat recreației.
2. care se referă la sau care indică o activitate efectuată de plăcere, de obicei în timpul liber.

recreativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. récréatif)

1. care recreează; care destinde; recreator.
2. care distrează, care divertește; distractiv, (înv.) divertisant.
3. (antonime) plictisitor, obositor.

destinde

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. détendre)

1. refl. a-și slăbi încordarea; a se relaxa.
2. (despre ființe) a se întinde, a se îndrepta.
3. (fig.) a se liniști, a se odihni; a se distra, a se recrea.

divertisment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. divertissement)

1. recreare plăcută și amuzantă; distracție.
2. episod distractiv, compus din dansuri și arii, în teatrul din sec. XVII-XVIII; mică piesă scrisă pentru teatrul de societate.
3. (muz.) suită de piese instrumentale cu caracter diferit, asemănătoare cu partita, serenada etc.
4. piesă cu caracter zglobiu, fantezist, capricios, amuzant.
5. secțiune a fugii constând dintr-o alternare liberă a expozițiilor și interludiilor.
6. concert de estradă cu conținut variat.
7. suită de diferite dansuri.

kursaal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kursaal)

1. stabiliment într-o stațiune termală, care oferă în timpul curei recrearea și odihna în saloane de lectură și de divertisment.
2. cazino.

recreativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. récréatif)

1. care recreează; care destinde; recreator.
2. care distrează, care divertește; distractiv, (înv.) divertisant.
3. (antonime) plictisitor, obositor.

recreație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. récréation, lat. recreatio)

1. faptul de a (se) recrea1; odihnă după un efort susținut; destindere.
2. pauză între două ore de curs în școli, facultăți etc.

recreațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. recreational)

1. care recreează; care este destinat recreației.
2. care se referă la sau care indică o activitate efectuată de plăcere, de obicei în timpul liber.