Dictionar

afereză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aphérèse)

1. suprimare a vocalei inițiale, a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt.
2. poezie rebusistă din două părți, prima definind un cuvânt-bază din care, suprimând prima literă, se obține un alt cuvânt, definit în a doua parte.
3. figură retorică prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enunțându-se ceea ce este demn de reținut.
 

antipopular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + popular)

1. care este îndreptat împotriva poporului.
2. care este respins de majoritatea oamenilor, cu referire la acțiuni, idei, etc.
 

hecatombă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hécatombe)

1. (ant.) sacrificiu religios de o sută de animale.
2. sărbătoarea când se făceau asemenea sacrificii.
3. măcel, masacru; grămadă de cadavre.
4. (fig.) mare număr de respinși la un concurs, la un examen.
 

histocompatibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. histocompatibilité)

1. (med.) caracterul a două țesuturi grefabile de pe un individ pe altul.
2. (med.) rata de compatibilitate între două organe sau țesuturi, care permite ca un transplant (organ sau celulă) să nu fie respins.
 

irefutabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. irréfutable, lat. irrefutabilis)

1. care nu poate fi respins, combătut; convingător.
 

lepros, -oasă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. lépreux)

1. I. specific pentru lepră; care suferă de lepră.
2. al cărui aspect prezintă alterații asemănătoare cu cele cauzate de lepră.
3. II. persoană care suferă de lepră.
4. (fig.) persoană respinsă de societate.