Dictionar

smalt

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. smalt, it. smalto)

1. sticlă colorată în albastru de oxidul de cobalt.
2. nume dat culorilor folosite în heraldică.
 

smălțat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (smalța)

1. care este împodobit cu diferite culori, de obicei cu nuanțe vii; împestrițat, pestrițat.
2. (rar; despre obiecte de metal sau de ceramică) smălțuit.
3. (reg.; despre dinți) acoperit cu smalț.
4. (var.) (înv.) smalțat, (înv.) zmaltat, (reg.) smaltat.
 

smaltină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. smaltine)

1. arseniură naturală de cobalt, folosită pentru colorat porțelanul, sticla și emailul.
 

smălțuire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (smălțui)

1. acțiunea de a smălțui și rezultatul ei; emailare.
2. (rar) lustruire a suprafeței danturii.
3. (var.) (înv.) smâltiuire.
 

smălțuitor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (smălțui + -tor)

1. persoană care se ocupă cu smălțuitul vaselor sau al altor obiecte; muncitor specializat în operații de smălțuire; emailor.
2. (var.) zmălțuitor.
 

bizota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. biseauter)

1. a șlefui oblic muchiile la o oglindă, o piatră prețioasă, un smalț dentar.
 

carie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carie, lat. caries)

1. boală a dinților prin măcinare lentă și progresivă a smalțului și a dentinei.
2. supurație interstițială a țesutului osos.
3. defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate.
4. degradare a lemnului prin găurire și măcinare de către cari.
 

champleve

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. champlevé)

1. tehnică în arta emailării, umplerea cu smalț a spațiilor adâncite special într-o placă metalică, în scop decorativ.
2. obiectul decorat.
 

email

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. émail)

1. masă sticloasă, rezistentă la agenți chimici, pentru acoperirea unor obiecte metalice sau ceramice; smalț.
2. obiect emailat.
3. peliculă colorată, dură și lucioasă, obținută din lacuri pe bază de rășini conținând pigmenți.
 

emaila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. émailler)

1. a acoperi cu email; a smălțui.
 

emailaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. émaillage)

1. acțiunea de a emaila și rezultatul ei; emailare, smălțuire.