dinamic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. dynamique)
Etimologie: (fr. dynamique)
1. adj. referitor la mișcare, la forță.
2. plin de mișcare, de forță; activ.
3. (fig.; despre oameni) energic, întreprinzător.
4. s. f. parte a mecanicii care studiază mișcarea corpurilor și forțele care acționează asupra lor.
5. proces de dezvoltare a unor fenomene sub acțiunea anumitor factori; mișcare, schimbare.
6. ~a populației = totalitatea schimbărilor cantitative suferite de o populație.
7. totalitatea noțiunilor legate de intensitatea sonorității muzicale.
8. disciplină care studiază aceste noțiuni.
9. (tehn.) raport între valorile maxime și cele minime ale unui semnal.