Dictionar

specialist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. spécialiste)

1. persoană specializată, care are cunoștințe aprofundate într-un domeniu specific și restrâns (știință, tehnică etc.).
 

specialitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. spécialité, lat. specialitas)

1. ramură anumită a unei științe, a tehnicii etc. care constituie obiectul unor studii speciale pentru cineva.
2. de ~ = care aparține unei anumite specialități; (despre persoane) specialist într-o anumită ramură de activitate.
3. gen, categorie specifică.
 

specializa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. spécialiser)

1. refl. a se consacra studiului și aplicării unei discipline, unei ramuri speciale a științei, a tehnicii etc.
2. tr. a face să capete caractere specifice, individualizate.
3. (despre procese de producție) a limita numai la anumite produse.
 

specializare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT specialisatio
2. FR spécialisation
3. EN specialization
4. DE Spezialisierung
5. RU специaлизaция
6. HU szakosítás, specializálás, specializálódás
 

specializat

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. specializa)

1. care are o specialitate.
2. care este pregătit temeinic într-o anumită ramură a științei, a tehnicii etc.
3. care răspunde unui tip, unei funcții, unei utilizări bine definită (ex. târg specializat, reviste specializate, agricultură diversificată sau specializată etc.).
 

abordor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. abordeur)

1. marinar specializat în abordaje.
 

acordor 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accordeur)

1. specialist în acordarea instrumentelor muzicale.
 

actuar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actuaire, cf. lat. actuarius, scrib)

1. specialist în aplicarea teoriei probabilităților și a statisticii matematice în diferite calcule.
 

actuarial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actuariel)

1. efectuat de actuar (specialist în statistică și probabilități aplicate operațiunilor de asigurări și finanțare).
2. care are legătură cu actuarii și profesia lor.
3. se referă la metodele matematice utilizate de actuari.
 

acustician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. acousticien)

1. specialist în acustică.
2. profesionist care se ocupă de corectarea deficiențelor funcției auditive prin intermediul dispozitivelor mecanice și electroacustice; audioprotezist.
 

acvariu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. aquarium, it. acquario)

1. vas, bazin în care se țin animale și plante acvatice.
2. sală, clădire care îl adăpostește.
3. instituție științifică specializată în studiul animalelor acvatice.