OK
X
superficialitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. superficialité)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
superficial;
lipsă
de
profunzime.
2.
lucru
superficial.
diletantism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dilettantisme)
1.
atitudine,
manifestare
de
diletant;
amatorism.
2.
(peior.)
superficialitate.
facilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. facilité, lat. facilitas)
1.
însușirea
a
ceea
ce
este
facil;
însușirea
de
a
realiza,
de
a
face
ceva
fără
mari
eforturi,
cu
ușurință.
2.
mijloc
care
permite
executarea
fără
efort,
fără
dificultate.
3.
dispoziție
naturală
sau
dobândită,
care
permite
realizarea
unui
lucru,
acțiuni
etc.
fără
dificultate,
fără
efort.
4.
(inform.)
caracteristică
a
unui
calculator,
sistem
de
operare
sau
limbaj
care
permite
facilitarea
scrierii
programelor,
organizării
datelor
ori
corectării
erorilor.
5.
~ăți
de
plată
=
condiții,
termene
acordate
pentru
a
ușura
plata
unei
datorii.
6.
(depr.)
tendința
de
a
acorda
orice
cu
multă
ușurință.
7.
(depr.)
absența
de
efort,
care
duce
la
o
lipsă
de
calitate;
superficialitate.
lustru 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. lustre, it. lustro)
1.
strălucire;
luciu.
2.
(fig.)
falsă
strălucire;
superficialitate.
miticism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (Mitică, personaj caragialesc + -ism)
1.
(fam.)
atitudine,
comportare,
vorbă
etc.
care
denotă
superficialitate
și
neseriozitate.
serios, -oasă
Parte de vorbire:
adj., adv.
Etimologie: (fr. sérieux, lat. seriosus)
1.
grav,
lipsit
de
superficialitate,
de
frivolitate;
așezat,
ponderat.
2.
căruia
nu-i
place
să
glumească;
sever,
rigid.
3.
(și
adv.)
privit
cu
seriozitate;
pozitiv,
real.
4.
îngrijorător,
grav.
5.
important,
de
seamă.
6.
a
lua
(pe
cineva
sau
ceva)
în
~
=
a
acorda
toată
atenția
(unei
persoane
sau
unui
lucru).