superficialitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. superficialité)

1. caracterul a ceea ce este superficial; lipsă de profunzime.
2. lucru superficial.

diletantism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dilettantisme)

1. atitudine, manifestare de diletant; amatorism.
2. (peior.) superficialitate.

facilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. facilité, lat. facilitas)

1. însușirea a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință.
2. mijloc care permite executarea fără efort, fără dificultate.
3. dispoziție naturală sau dobândită, care permite realizarea unui lucru, acțiuni etc. fără dificultate, fără efort.
4. (inform.) caracteristică a unui calculator, sistem de operare sau limbaj care permite facilitarea scrierii programelor, organizării datelor ori corectării erorilor.
5. ~ăți de plată = condiții, termene acordate pentru a ușura plata unei datorii.
6. (depr.) tendința de a acorda orice cu multă ușurință.
7. (depr.) absența de efort, care duce la o lipsă de calitate; superficialitate.

lustru 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lustre, it. lustro)

1. strălucire; luciu.
2. (fig.) falsă strălucire; superficialitate.

miticism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (Mitică, personaj caragialesc + -ism)

1. (fam.) atitudine, comportare, vorbă etc. care denotă superficialitate și neseriozitate.

serios, -oasă

Parte de vorbire:  adj., adv.  
Etimologie: (fr. sérieux, lat. seriosus)

1. grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; așezat, ponderat.
2. căruia nu-i place să glumească; sever, rigid.
3. (și adv.) privit cu seriozitate; pozitiv, real.
4. îngrijorător, grav.
5. important, de seamă.
6. a lua (pe cineva sau ceva) în ~ = a acorda toată atenția (unei persoane sau unui lucru).