OK
X
tasta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (germ. tasten)
1.
a
acționa
tastatura
unei
mașini,
unui
telefon,
computer
etc.
2.
a
culege
la
taster.
tastă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Taste, it. tasto)
1.
clapă
a
pârghiei
care
acționează
ciocănelul
ce
lovește
coarda,
respectiv
deschide
accesul
aerului
în
tuburi
la
instrumentele
muzicale
cu
claviatură;
clapă
la
mașinile
de
scris,
calculatoare
etc.
tastatură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (germ. Tastatur, it. tastatura)
1.
totalitatea
butoanelor
care
servesc
la
comanda
mașinilor
de
scris,
de
calculat;
claviatură.
2.
(informatică)
periferic
principal
de
intrare
constituit
din
taste
și
care
permite
interacțiunea
cu
un
calculator.
desmoid, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. desmoïde)
1.
asemănător
cu
un
ligament;
ligamentos.
2.
(med.)
tumoră
~ă
=
tumoare
benignă
a
țesutului
moale,
local
invazivă
și
recidivantă,
dar
nu
metastatică;
fibromatoză
agresivă.
impostație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. impostazione)
1.
(muz.)
pregătire
a
vocii
(înainte
de
a
cânta);
vocalizare.
2.
(lingv.)
catastază.
keyboard
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (engl. keyboard)
1.
dispozitiv
echipat
cu
taste
care
permite
introducerea
informațiilor
(text
sau
numere);
clape,
claviatură.
2.
periferic
informatic
utilizat
de
calculatoare;
tastatură.
3.
(muzică)
un
set
de
taste
care
sunt
apăsate
folosind
degetele
(fie
una,
fie
ambele
mâini)
pentru
a
cânta
la
anumite
instrumente.
4.
instrument
de
muzică
electronică
bazat
pe
taste
(ex.
orgă
electronică).
linotip
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. linotype)
Linotip Menta, secolul XX
1.
mașină
tipografică
de
compoziție
cu
plumb
care
utilizează
o
tastatură
alfanumerică
cu
90
de
caractere
și
care
permite
producerea
unei
forme
imprimate
a
unei
linii
de
text
dintr-o
singură
bucată;
mașină
tipografică
de
cules
și
turnat
literele
în
rânduri
întregi
(dezvoltată
și
brevetată
în
Statele
Unite
de
Ottmar
Mergenthaler
la
12
mai
1885).
metastabilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. métastabilité)
1.
însușirea
de
a
fi
metastabil.
mestastatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. métastatique)
1.
referitor
la
metastază;
provocat
de
metastază;
metastazic.