OK
X
arnăuțește
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (arnăut + -ește)
1.
ca
arnăuții,
în
felul
arnăuților.
banditește
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (bandit + -ește)
1.
în
felul
bandiților;
în
mod
banditesc;
ca
bandiții;
tâlhărește.
desfrânătește
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (desfrânat + -ește)
1.
în
felul
desfrânaților.
hoțește
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (hoț + -ește)
1.
în
felul
hoților;
ca
hoții;
hoțiș.
2.
(prin
ext.)
pe
ascuns,
pe
furiș;
hoțiș.
3.
(fig.)
ștrengărește.
4.
(expr.)
a
frige
(carnea)
~
=
a
frige
(carnea)
înăbușit,
acoperind
cu
jăratic.
preoțește
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (preot + -ește)
1.
în
felul
preoților,
ca
preoții;
(pop.,
fam.)
popește.
2.
(var.)
(reg.)
preuțește.
prostește
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (prost + -ește)
1.
ca
un
prost;
în
mod
prostesc;
stupid.
2.
ca
un
mojic,
ca
un
bădăran.
3.
(înv.)
în
limba
simplă,
populară;
cu
simplitate.
4.
(cu
sens
atenuat)
fără
o
justificare
logică.
5.
(expr.)
a
râde
~
=
a
râde
fără
motiv
sau
atunci
când
nu
trebuie.
accesoriu, -ie
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. accessoire, lat. accessorius)
1.
adj.
care
însoțește
un
element
principal,
dependent
de
acesta;
secundar,
neesențial.
2.
adj.,
s.n.
(obiect,
piesă,
dispozitiv)
anex.
acolit, -ă
Parte de vorbire:
I. s.m.f., II. s.m.
Etimologie: (fr. acolyte, lat. acolythus, gr. akolythos)
1.
I.
persoană
care
urmează
îndeaproape
ideile
cuiva.
2.
persoană
care
ajută
pe
cineva
într-o
acțiune
(reprobabilă);
complice.
3.
II.
ajutor
al
preotului
în
cultul
catolic.
4.
divinitate
secundară
care
însoțește
o
divinitate
principală.
acont
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. acconto)
1.
parte
dintr-o
sumă
datorată
care
se
plătește
cu
anticipație.
acvariu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. aquarium, it. acquario)
1.
vas,
bazin
în
care
se
țin
animale
și
plante
acvatice.
2.
sală,
clădire
care
îl
adăpostește.
3.
instituție
științifică
specializată
în
studiul
animalelor
acvatice.
acvilin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aquilin, lat. aquilinus)
1.
care
amintește
de
acvilă.
2.
califică
un
nas
fin
și
curbat
ca
ciocul
de
vultur.
3.
nas
~
=
nas
coroiat.
4.
privire
~ă
=
privire
pătrunzătoare.
adinamie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adynamie)
1.
lipsă
totală
a
forței
fizice,
care
însoțește
unele
boli.