toaleta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. toiletter)

1. tr., refl. (fam.) a(-și) face toaleta.
2. a curăța, a face mai estetic.
3. tr. a pregăti o hartă pentru utilizarea în scop tactic.

toaletă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. toilette)

1. faptul de a se spăla, pieptăna etc.; faptul de a se găti, a se dichisi.
2. a-și face ~a = a se găti.
3. (med.) curățire a unei plăgi sau a zonei operatorii.
4. totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte și de podoabă (femeiască).
5. mobilă cu oglindă pe care se țin obiectele necesare îngrijirii tenului, a părului etc.
6. cameră de baie cu lavoar, closet și duș.

coafeză-toaletă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (din coafeză + toaletă)

1. piesă de mobilier cu rol de toaletă.

bideu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bidet)

1. vas, chiuvetă, din porțelan sau metal, pentru toaleta intimă.

lavoar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. lavoir)

1. mobilă de toaletă, pe care se află ligheanul și celelalte obiecte necesare pentru spălat.
2. recipient montat într-o încăpere prevăzută cu o sursă de apă și cu un canal de evacuare, care servește la spălatul curent al oamenilor; lavabou, chiuvetă.
3. (reg) lighean.

parfumerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. parfumerie)

1. magazin unde se vând parfumuri, articole de toaletă.

poșetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pochette)

1. geantă mică de piele etc. în care femeile își țin diferitele obiecte mărunte de toaletă etc.
2. plic din material transparent, în care se montează mărcile poștale și alte piese filatelice.

savonieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. savonnière)

1. cutie în care se ține săpunul de toaletă.

toaleta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. toiletter)

1. tr., refl. (fam.) a(-și) face toaleta.
2. a curăța, a face mai estetic.
3. tr. a pregăti o hartă pentru utilizarea în scop tactic.