OK
X
antitradiționalist, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. anti-traditionnel)
1.
împotriva
tradițiilor
și
a
tradiționalismului.
gândirism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: („Gândirea“ + -ism)
1.
curent
ideologic
și
politic
din
România,
format
în
jurul
revistei
„Gândirea”,
care
propovăduia
misticismul
ortodox,
tradiționalismul,
naționalismul
și
unitatea
națională
deasupra
claselor
sociale,
sub
egida
bisericii.
simbolism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. symbolisme)
1.
sistem
de
simboluri
destinate
a
interpreta
fapte
sau
a
exprima
credințe.
2.
curent
în
literatură
și
artă,
de
proveniență
franceză,
de
la
sfârșitul
sec.
XIX
și
începutul
sec.
XX,
care
a
încercat,
cu
ajutorul
simbolurilor,
să
stabilească
corespondențe
între
fenomenele
universului
fizic
și
cele
ale
lumii
spirituale,
eliberând
totodată
versul
de
rigorile
tradiționalismului
clasic
și
căutând
prin
melodie
și
armonie
verbală
să-l
apropie
de
muzică.
3.
~
fonetic
=
capacitatea
structurii
fonetice
a
unui
cuvânt
de
a
sugera
sau
întări
noțiunea
pe
care
o
desemnează
sau
o
anumită
atitudine
față
de
ea.
tradiționalist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. traditionaliste)
1.
I.
care
ține
de
tradiționalism;
propriu
tradiționalismului.
2.
care
respectă
tradiția;
conformist,
conservator.
3.
II.
adept
al
tradiționalismului.
4.
(antonime)
antitradiționalist,
modernist.