coroborant, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. corroborant)
Etimologie: (fr. corroborant)
1. I. care coroborează; care întărește, care mărește tonusul.
2. care susține cuvintele, ideile sau acțiunile cuiva.
3. II. orice mâncare, băutură sau instrument terapeutic capabil să restabilească forțele și să le susțină temporar; mijloc de întărire.
4. probă în sprijinul unei teze, teorii.