OK
X
vremelnic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (vreme + -elnic)
1.
de
scurtă
durată;
temporar,
trecător,
(înv.)
vremelnicesc.
2.
(specializat)
care
are
o
viață
efemeră.
vremelnicesc, -ească
Parte de vorbire:
adj. (învechit)
Etimologie: (vremelnic + -esc)
1.
de
scurtă
durată;
vremelnic.
vremelnicește
Parte de vorbire:
adv. (învechit)
Etimologie: (vremelnic + -ește)
1.
în
mod
vremelnic;
pentru
o
scurtă
perioadă
de
timp;
pe
un
timp
limitat.
vremelnicie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vremelnic + -ie)
1.
însușire
a
ceea
ce
este
vremelnic,
faptul
de
a
fi
trecător;
situație
vremelnică;
efemeritate.
cantona
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. cantonner)
1.
intr.,
tr.
(despre
trupe)
a
(se)
instala
vremelnic
într-un
cantonament.
2.
refl.
(fig.)
a
se
stabili,
a
se
limita
(rigid,
mecanic).
cantonament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cantonnement)
1.
staționare
vremelnică
(a
trupelor
în
marș)
într-o
localitate;
loc
unde
sunt
cantonate
trupe.
2.
loc
amenajat
pentru
antrenamentul
sportivilor.
concentra
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. concentrer)
1.
refl.
a
(se)
strânge,
a
(se)
aduna,
a
(se)
acumula
într-un
(singur)
loc;
a
(se)
îndrepta
spre
un
(singur)
punct.
2.
refl.
a-și
încorda
atenția,
gândirea
într-o
(singură)
direcție;
a
fi
preocupat
de
ceva.
3.
tr.
a
chema
vremelnic
sub
arme
un
rezervist
pentru
instruire.
4.
a
mări
procentul
unui
component
într-o
soluție,
într-un
amestec.
5.
a
separa
părțile
cu
minereuri
utile
din
minereul
brut.
efemer 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. éphémère)
1.
adj.
de
scurtă
durată,
vremelnic,
trecător.
2.
(despre
plante,
animale)
cu
perioadă
de
dezvoltare
scurtă,
în
decursul
unui
sezon
de
vegetație.
3.
s.
f.
pl.
insecte
efemeride.
efemeritate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (efemer + -itate, cf. fr. éphémérité)
1.
caracter
efemer,
calitatea
a
ceea
ce
nu
durează;
vremelnicie.
provizoriu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. provisorius, fr. provisoire)
1.
adj.
temporar,
vremelnic.
2.
nedefinitiv.
3.
adv.
deocamdată.