decupla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. découpler)

1. a deconecta (I, 2).
2. a desface legătura dintre două sisteme tehnice sau dintre două organe cuplate.

decuplare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (decupla)

1. acțiunea de a decupla și rezultatul ei; dezlegare, deconectare.
2. desfacerea legăturii dintre două sisteme tehnice sau dintre două organe cuplate.

ambreiaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. embrayage)

1. acțiunea de a ambreia; ambreiare, ambreiere.
2. organ de mașină care asigură o legătură temporară între doi arbori coaxiali, permițând și decuplarea în funcționare.
3. (antonime) debreiaj, debreiere.

debraiaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. débrayage)

1. acțiunea de a debreia și rezultatul ei; debreiere.
2. (tehn.) operație care elimină legătura dintre doi arbori angrenați anterior.
3. (auto.) operație prin care, sub acțiunea pedalei, arborele motor și cutia de viteze sunt decuplate pentru a permite schimbarea treptelor de viteză.
4. mecanism care permite această operațiune.
5. (var.) debreiaj.
6. (antonime) ambreiaj, ambreiare, ambreiere.

deconecta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déconnecter)

1. tr. a suprima o conexiune.
2. a desface o legătură dintre o mașină sau un aparat electric și un circuit sau o rețea electrică; decupla (1).
3. refl. (fig.) a se relaxa, a se destinde.

dezacupla

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. désaccoupler)

1. a desface din ansamblu; a separa.
2. a desface lucruri unite în perechi; a separa un cuplu, o pereche; a decupla.
3. (tehnică) a înlătura o legătură mecanică sau electrică între două elemente.

servoambreiaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. servo- embrayage)

1. ambreiaj al unei mașini la care cuplarea și decuplarea motorului sunt efectuate de un servomotor.

dezacuplat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dezacupla)

1. care este separat; decuplat.