deconecta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déconnecter)

1. tr. a suprima o conexiune.
2. a desface o legătură dintre o mașină sau un aparat electric și un circuit sau o rețea electrică; decupla (1).
3. refl. (fig.) a se relaxa, a se destinde.

deconectant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déconnectant)

1. adj., s. n. (medicament) care are acțiune calmantă asupra sistemului nervos central; calmant.
2. adj. care relaxează, destinde; liniștitor; distractiv.

deconectare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (deconecta)

1. acțiunea de a (se) deconecta și rezultatul ei; deconectat.
2. acțiunea de a separa două elemente unite; ruperea legăturii dintre două elemente.
3. (informatică) actul de încheiere a unei sesiuni.
4. (figurat) relaxare.

comutație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commutation, lat. commutatio)

1. comutare; schimbare, mutație.
2. totalitatea operațiilor de conectare și deconectare a liniilor, efectuate în scopul realizării unei legături telefonice sau telegrafice.
3. trecere a unei secțiuni a înfășurării induse a rotorului unei mașini electrice cu colector dintr-o cale de curent într-alta în cursul rotirii rotorului.
4. figură de stil prin care sunt puse în opoziție două propoziții, astfel încât prin schimbarea ordinii cuvintelor să rezulte un sens contrar.

deconexiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. déconnexion)

1. actul de deconectare, de anulare a unei conexiuni, de separare a două elemente îmbinate.

decrispa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. décrisper)

1. a face (o situație) mai puțin încordată; a deconecta.
2. a decontracta mușchii, fața etc.
3. (antonim) a (se) crispa.

decupla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. découpler)

1. a deconecta (I, 2).
2. a desface legătura dintre două sisteme tehnice sau dintre două organe cuplate.

off-line

Parte de vorbire:  adj. invar., adv.  
Etimologie: (engl. off-line)

1. deconectat de la o rețea (rețea electrică, internet etc.).
2. (var.) offline.
3. (antonime) online, on-line.

debranșare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (debranșa)

1. acțiunea de a debranșa și rezultatul ei; deconectare.
2. acțiunea de a întrerupe definitiv o legătură, o comunicație stabilită între două conducte, circuite etc.