recapitula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. récapituler)

1. a reveni asupra punctelor esențiale ale unei lucrări, chestiuni etc.; (p. ext.) a sintetiza, a rezuma.
2. a rememora; a revedea sistematic unele cunoștințe predate anterior.

recapitulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. récapitulation)

1. acțiunea de a recapitula și rezultatul ei; recapitulare.
2. operație de revedere sistematică a materiei parcurse într-o anumită perioadă de învățământ; repetare.
3. acțiunea de rezumare, trecere în revistă, rememorare (a unei lucrări, chestiuni, probleme et cetera).
4. (var.) recapitulațiune.

recapitulativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. récapitulatif)

1. care recapitulează; pentru recapitulare; rezumativ.

balanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balance)

1. instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți-etalon; cântar.
2. a pune în ~ = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre.
3. (fin.) raport între două sume, două conturi etc.; tabel, situație cu un asemenea raport.
4. ~ comercială = raportul dintre valoarea importului și exportului unei țări pe o perioadă de timp dată; ~ contabilă = situație recapitulativă și periodică ce regrupează la un moment dat sumele și soldurile conturilor debitoare și creditoare; ~ de plăți = raportul dintre sumele încasate și plățile efectuate de către o țară în relațiile sale cu alte țări într-o perioadă de regulă un an.
5. al șaptelea semn al zodiacului (23 septembrie - 22 octombrie).

recapitulativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. récapitulatif)

1. care recapitulează; pentru recapitulare; rezumativ.

recapitulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. récapitulation)

1. acțiunea de a recapitula și rezultatul ei; recapitulare.
2. operație de revedere sistematică a materiei parcurse într-o anumită perioadă de învățământ; repetare.
3. acțiunea de rezumare, trecere în revistă, rememorare (a unei lucrări, chestiuni, probleme et cetera).
4. (var.) recapitulațiune.

rezumat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. résumé)

1. redare pe scurt, în scris sau oral, a conținutului unei lucrări, al unei expuneri etc.; recapitulare succintă.
2. în ~ = pe scurt.