Dictionar

spectacol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. spectacle, lat. spectaculum)

1. reprezentație de teatru; (p. ext.) orice reprezentație dată pentru public.
2. a se da în ~ = a atrage atenția printr-o purtare nepotrivită, a se face de râs.
3. priveliște, întâmplare care atrage privirile sau atenția.
 

minispectacol

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (mini- + spectacol)

1. spectacol de proporții reduse; minishow.
 

spectacologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (spectacol + -logie)

1. totalitatea spectacolelor.
 

spectacolografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (spectacol + -grafie2)

1. palmares de spectacole.
 

superspectacol

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (super- + spectacol, cf. engl. supershow)

1. spectacol de mare amploare sau de mare succes; supershow.
 

actriță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. actrice)

1. femeie care interpretează un personaj, un rol într-un spectacol et cetera; artistă, (înv.) actoriță.
 

afiș

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affiche)

1. înștiințare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri.
2. cap de ~ = primul nume de pe afișul care anunță un spectacol; actor celebru.
3. gen de artă grafică cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă.
 

agenție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. agenzia)

1. reprezentanță a unei instituții sau întreprinderi.
2. ~ telegrafică (sau de presă) = instituție specializată care primește și transmite presei știri și informații; ~ de bilete = birou unde se vând bilete pentru spectacole, concerte etc.; ~ de voiaj = birou unde se vând cu anticipație biletele de călătorie.
 

antimască

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antimasque)

1. (teatru) dans comic sau grotesc prezentat înaintea sau între actele spectacolelor baroce numite măști; interludiu comic.
 

asistență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assistance)

1. asistare.
2. public care ia parte la o conferință, la un spectacol etc.
3. sprijin, ajutor (medical, material etc.).
4. ~ juridică = ajutor competent, de specialitate, dat unei persoane pentru a-și susține drepturile în fața justiției. ~ socială = sprijinire materială a unei persoane inapte de muncă.
5. cooperare materială sau morală în viața internațională.
 

avancronică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avant-chronique)

1. cronică a unui spectacol scrisă înainte de a fi avut loc premiera.