ventuză
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. ventouse)
Etimologie: (fr. ventouse)
1. organ de fixare la unele animale parazite.
2. păhărel special de sticlă ce se aplică pe piele după ce s-a rarefiat aerul din el prin căldură pentru a provoca o mică congestie locală cu efect curativ.
3. aparat în formă de clopot cu care se scoate aerul ce împiedică circulația apei într-o conductă.
4. (poligr.; pl.) mici piese montate pe o bară, care prin depresiune absorb coala de hârtie, iar prin presiune o depun la semnele mașinii de imprimat.