imbatabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. imbattable)

1. care nu poate fi bătut, învins, depășit; invincibil.
2. (antonim) vincibil.

griza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. griser)

1. (fam.) a (se) ameți de băutură, a (se) îmbăta (ușor).

invariant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr., engl. invariant, germ. Invariant)

1. adj. (mat.; despre o mărime, o expresie, o relație) care rămâne aceeași pentru un grup de transformări.
2. (despre un sistem fizico-chimic) cu varianță nulă.
3. s. m. mărime, expresie, relație, proprietate care rămâne neschimbată în urma unor transformări de natură fizică ori matematică.
4. formă lexicală care, luată în raport cu o altă formă din paradigma aceluiași cuvânt, prezintă atât diferențe de expresie, cât și de conținut.
5. (estet.) existența în toate domeniile artei, de-a lungul evoluției lor istorice, a unor elemente cu caracter de permanență, imuabile.

invarianță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. invariance)

1. menținere neschimbată a unei mărimi, a unui sistem de numere într-o transformare anumită; stabilitate, fixitate.

invincibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. invincible, lat. invincibilis)

1. care este imposibil de învins în luptă sau în competiții; de neînvins, imbatabil.
2. (antonim) vincibil.

perenialism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. perennial, veşnic + -ism)

1. orientare în pedagogia contemporană americană care, apreciind că nota specifică a naturii umane rămâne neschimbată, consideră că educația este un fenomen unic, mereu cu aceleași scopuri și funcționalități.

turmenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. tourmenter)

1. refl., tr. a (se) îmbăta.
2. tr. a ameți, a zăpăci.