Dictionar

aluviona

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. alluvionner)

1. (despre un curs de apă) a depune aluviuni.
2. a crește un teren prin acumularea de aluviuni.
 

aluvionar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alluvionnaire)

1. (geol.) produs de aluviuni, care ține de aluviuni; referitor la aluviuni; aluvial.
 

aluvial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alluvial)

1. referitor la sau produs de aluviuni; aluvionar.
2. sol ~ = sol sedimentar care provine (sau/și încă se dezvoltă) din aluviuni.
 

campina

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (port. campina)

1. formațiune de tip savană împădurită, pe nisipuri aluvionare, în Amazonie.
 

colmatare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (colmata)

1. acțiunea de a colmata; colmataj.
2. umplerea naturală a unui bazin oceanic, marin sau lacustru, ori a albiei unui râu prin aluvionare.
3. lucrare de îmbunătățiri funciare prin depunerea dirijată a materialului solid purtat în suspensie de apele curgătoare, în scopul ridicării nivelului terenurilor joase, inundabile.
4. umplere a porilor solului cu material solid transportat pe cale mecanică, în scopul micșorării porozității.
 

decolmata

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décolmater)

1. a îndepărta materialul aluvionar depus pe fundul unui curs de apă, canal sau bazin.
 

deltă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. delta)

1. zonă aluvionară, triunghiulară, între brațele unui fluviu la vărsarea în mare.
 

depozit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. depositum, /2/ după fr. dépot)

1. loc, construcție unde se depun anumite materiale.
2. formațiune militară care aprovizionează trupa cu materiale, muniții etc.
3. valori materiale sau bănești depuse spre păstrare și fructificare.
4. acumulare de materiale provenite din dezagregarea rocilor, din depuneri aluvionare sau maritime; sediment.
5. totalitatea vestigiilor de cultură materială care caracterizează un strat arheologic.