OK
X
prudență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza)
1.
calitatea
de
a
fi
prudent;
prevedere,
precauție,
circumspecție.
imprudență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. imprudence, lat. imprudentia)
1.
lipsă
de
prudență.
2.
faptă,
vorbă
etc.
nesocotită.
jurisprudență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. jurisprudence, lat. jurisprudentia)
1.
totalitatea
hotărârilor
pronunțate
de
organele
de
jurisdicție
într-un
anumit
domeniu;
(spec.)
ansamblu
de
decizii
ale
unui
tribunal.
2.
știința
dreptului.
circumspect, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. circonspect, lat. circumspectus)
1.
care
este
prudent
și
acționează
numai
după
reflecție;
precaut,
rezervat.
2.
care
arată
prudență,
circumspecție.
3.
(antonime)
aventuros,
imprudent,
neprevăzător.
circumspecție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. circonspection, lat. circumspectio)
1.
atitudine
circumspectă;
precauție,
prudență,
rezervă.
cvasidelict
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. quasi-délit)
1.
(jur.)
fapt
ilicit
care,
comis
fără
intenția
de
a
vătăma,
cauzează
totuși
o
daună,
putând
da
naștere
la
o
acțiune
civilă
pentru
daune-interese.
2.
(jur.)
daune
cauzate
neintenționat
cuiva
prin
imprudență
sau
neglijență.
3.
(var.)
cuasidelict.
delicat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. délicat, lat. delicatus)
1.
(despre
aspectul
unor
ființe
sau
lucruri)
gingaș,
fin,
grațios.
2.
slăbuț,
plăpând.
3.
(despre
mâncăruri)
de
bună
calitate,
bun
la
gust.
4.
(despre
culori)
discret,
pal,
estompat.
5.
ales,
distins;
(fig.)
atent,
prevenitor.
6.
(despre
situații)
în
care
trebuie
acționat
cu
prudență,
cu
rezervă;
dificil,
greu
de
rezolvat.
imprudent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. imprudent, lat. imprudens)
1.
(și
adv.)
lipsit
de
prudență,
riscant.
imprudență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. imprudence, lat. imprudentia)
1.
lipsă
de
prudență.
2.
faptă,
vorbă
etc.
nesocotită.