Dictionar

 

impuritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. impureté, lat. impuritas)

1. (și fig.) lipsă de puritate; starea a ceea ce este impur.
2. corp, substanță străină care se găsește în masa unui material.
 
 

angelitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. angelità)

1. caracter a ceea ce aparține unui înger; puritate angelică.
 
 

candoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. candeur, lat. candor)

1. curățenie, puritate morală, nevinovăție.
2. naivitate, ingenuitate, inocență.
 

claritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. claritas, fr. clarté)

1. însușirea a ceea ce este clar; limpezime, puritate.
2. calitate a sunetului sau a vocii de a răsuna distinct.
3. limpezime în gândire, în vorbire; expunere pe înțeles.