sterilizator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f., III. s.n.  
Etimologie: (fr. stérilisateur)

1. I. care sterilizează, care distruge germenii; sterilizant.
2. (despre substanțe chimice) care produce incapacitatea de a procrea; sterilizant.
3. II. muncitor specializat în operația de sterilizare.
4. III. aparat, instalație pentru sterilizarea instrumentelor medicale, a pansamentelor, a unor produse.

aseptic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aseptique)

1. în stare de asepsie; sterilizat.

galactoterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. galactothérapie)

1. tratament medical prin injecții cu lapte sterilizat.

mediu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. medium)

1. natura, spațiul înconjurător în care se află o ființă, un lucru etc.; complexul tuturor factorilor care afectează viața și dezvoltarea organismelor.
2. orice substanță în care se produce sau se propagă un fenomen.
3. ~ de cultură = soluție nutritivă sterilizată, pentru înmulțirea microbilor în laborator.
4. substanță care poate fi străbătură de un fluid.
5. societatea, lumea în mijlocul căreia trăiește cineva.
6. (în forma medium) cel care pretinde că poate înlesni comunicarea cu spiritele în practicile oculte.

pioterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pyothérapie)

1. folosirea terapeutică în injecții subcutanate de puroi sterilizat.

semiconservă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. semiconserve)

1. conservă sterilizată parțial, pentru un timp limitat.

steril, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. stérile, lat. sterilis)

1. adj. neroditor, neproductiv, sterp.
2. care nu poate procrea; (despre plante) care nu face roade sau semințe.
3. (fig.) care nu duce la nimic, fără folos.
4. care a fost sterilizat, dezinfectat.
5. s. n. partea nefolositoare dintr-un zăcământ sau dintr-un produs minier.