degurgita

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. dégurgiter)

1. a elimina pe gură conținutul înghițit (înainte ca digestia să-și încheie activitatea); (rar) a voma.
2. (antonim) ingurgita.

digest 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. digeste, lat. digesta)

1. adj. digerabil.
2. s. n. pl. alimente digerate, în opoziție cu cele înghițite numai.

ingluvie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ingluvie, lat. ingluvies)

1. cocoloș din resturi nedigerate (păr, pene) înghițite o dată cu hrana de unele păsări răpitoare și regurgitate.

regurgitație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. régurgitation)

1. (med.) revenirea alimentelor din stomac sau esofag în gură, fără greață sau efort; regurgitare.
2. revărsarea unei conducte, rezervor de apă etc. prin deschiderea sa.
3. (mamalogie) mod de digestie specific rumegătoarelor, prin care alimentele sunt date afară pentru a fi mestecate și înghițite a doua oară.
4. (ornitologie) returnarea alimentelor deja ingerate pentru a-și hrăni puii sau pentru a se apăra.
5. (var.) regurgitațiune.
6. (antonime) ingurgitare, ingurgitație.

ghiontac

Parte de vorbire:  s.n. (reg.)  
Etimologie: (ghiont + -ac)

1. îmbucătură mare înghițită repede.

înghiorț

Parte de vorbire:  interj.  
Etimologie: (formație onomatopeică)

1. cuvânt care imită sunetul produs de cineva care bea un lichid cu înghițituri mari.
2. cuvânt care imită sunetul produs de un corp care este aruncat sau cade în apă.
3. cuvânt care imită sunetul produs de intestinele goale.
4. (sinonim) ghiorț.