OK
X
amănunțitor, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (amănunți + -tor)
1.
(despre
sol)
ușor
de
sfărâmat,
de
fărâmițat,
de
afânat.
2.
(var.)
amărunțitor.
analiză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. analyse, gr. analysis)
1.
metodă
științifică
de
cercetare
a
realității,
bazată
pe
descompunerea
proceselor,
a
obiectelor
studiate
în
părțile
lor
constitutive.
2.
examinare
amănunțită
a
unei
probleme,
opere
literare,
a
unui
text.
3.
în
ultimă
~
=
în
concluzie,
ca
încheiere.
4.
~
matematică
=
ramură
a
matematicii
care
studiază
funcțiile,
limitele,
derivatele
și
aplicațiile
lor.
5.
descompunere
a
unei
substanțe,
pentru
a-i
stabili
compoziția
chimică.
6.
~
corticală
=
funcție
a
cortexului
prin
care
se
desprind
însușirile
generale
și
cele
specifice
ale
obiectelor
și
fenomenelor.
ancheta
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. enquêter)
1.
a
supune
(un
fapt
sau
o
persoană)
unei
cercetări
amănunțite
pentru
a
scoate
la
iveală
adevărul
și
a
stabili
eventuale
răspunderi
și
vinovății;
a
face
o
anchetă.
2.
a
face
o
cercetare
științifică
pe
teren.
circumstanția
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. circonstancier)
1.
a
expune
în
mod
amănunțit;
a
prezenta
în
detaliu,
detaliind
circumstanțele.
detalia
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (it. dettagliare, fr. détailler)
1.
a
demonstra,
a
analiza,
a
expune
(ceva)
amănunțit.
detaliat, -ă
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (detalia)
1.
(în
mod)
amănunțit.
detaliu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. dettaglio, fr. détail)
1.
element
neesențial
al
unui
lucru;
amănunt.
2.
în
~
=
amănunțit.
3.
lucru
mărunt,
lipsit
de
importanță,
secundar.
4.
parte
a
unei
opere
literare
sau
artistice
care
poate
fi
considerată
și
izolat.