Dictionar

neverosimil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + verosimil)

1. care nu pare adevărat; de necrezut.
 

neverosimilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ne- + verosimilitate)

1. caracterul a ceea ce nu are plauzibilitate; lipsa de plauzibilitate.
2. lucru incredibil.
3. (var.) inverosimilitate.
4. (anton.) verosimilitate.
 

deus ex machina

Parte de vorbire:  loc. s.n.  
Etimologie: (lat. deus ex machina, zeul din maşinărie)

1. expresie pentru rezolvarea neverosimilă a unor situații dificile.
2. întâmplare sau persoană apărută la momentul potrivit.
 

fantasmagorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fantasmagorie)

1. succesiune de imagini vizuale bizare, neverosimile, proprii unei imaginații tulburate; vedenie.
2. efecte artistice prin mijloace extraordinare, înșelătoare.
3. idee bizară; aberație, elucubrație.
 

inverosimil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. inverosimile)

1. improbabil, care nu pare a fi adevărat și real; care nu are corespondență cu realitatea; greu de crezut; neverosimil.
2. (antonim) verosimil.
 

melodramă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. mélodrame)

1. (în tragedia antică greacă) dialog cântat între corifeu și un personaj.
2. dramă care utiliza acompaniamentul muzical pentru a marca intrarea sau ieșirea personajelor din scenă.
3. operă dramatică scrisă într-un stil emfatic, cu acțiune complicată, neverosimilă, în care comicul alternează cu dramaticul.
 

roman 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. roman)

1. lucrare, operă literară epică în proză, de mari proporții, care oglindește evenimente, episoade ale vieții unei societăți etc.
2. (fig.) împletire de întâmplări cu multe episoade care par neverosimile; serie de aventuri extraordinare.
 

verosimil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. verosimile, lat. verisimilis)

1. care pare adevărat, real; care poate fi luat drept adevărat; plauzibil, posibil, probabil; (prin ext.) credibil.
2. (antonime) necredibil, neverosimil.