Dictionar

ajunător, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (ajuna + -tor)

1. (persoană) care ajunează, care ține post complet.
2. (fig.) (persoană) care rabdă de foame.
 

ajungere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. ajunge)

1. faptul de a (se) ajunge; atingere a unui scop.
 

ajunsătură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (ajuns + -ătură)

1. dare sau luare de mită; mituire.
 

accede

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. accéder, lat. accedere)

1. a avea acces (la un loc, la o situație et cetera); a pătrunde.
2. a ajunge la ceva, undeva.
3. a fi de acord; a consimți.
 
 

accesibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accessible, lat. accessibilis)

1. la care se poate ajunge (ușor).
2. ușor de înțeles.
 
 

adolescent, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. adolescent, lat. adolescens)

1. persoană ajunsă la adolescență; cineva care a ajuns la pubertate, dar nu este încă adult.
2. (antonime) adult, bătrân, vârstnic.
 

adresabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adressable)

1. (inform.; despre o memorie) care permite a se ajunge direct la singura informație căutată.